Periplul unui haiku
Chiar dacă respecta normele,urâtenia lui il auto-exilase pe fundul tolbei cu japonezării...La o curăţenie generala,am vrut să-l arunc,dar, printr-un joc al sorţii, a ajuns la viitorul prefaţator al volumului pe care nu l-am publicat niciodată si totodată Maestrul meu de iniţiere in artele asiatice...Maestrul -fire iute,pragmatică si nonconformistă-primea şi de la alţi discipoli din ţara,miniaturi poetice pe care le convertea in limbile rapid-circulatorii,astfel ca producţia autohtona se dedulcea pe buzele terţilor pământeni degustători de japonezărie... Intr-o bună zi aflu de la Maestru că trecutul si defunctul meu haiku a trecut...in viitorime...antologat,carevasăzică...impreuna cu alte zeci de micro-poeme din lumea balcanică...adica o lume cât o sutime din lumea lumilor...Aş fi putut fi citit de cei o sută si...poeţi antologaţi,de rudele şi prietenii lor ...şi de alte câteva zeci de persoane!
Inmultiti suma aproximativă de cititori cu trei(adica secunde)si aflaţi exact timpul lecturării haiku-ului meu tradus într-o limba care-l "topise" într-o alcatuire firavă- -deci,o epavă!
Această sticlă(nu cocktail,nu Molotov)aruncată cândva in ocean,ajunsese înapoi in ochiul balţii in care mă bălăceam...mai urât,mai hirsut,cu platoşa tăbăcită de lupte!
Iata-l aşadar,bilingv si bigam,gata să vă bată în geam!
Va implor,nu-l primiţi...aruncaţi-l înapoi în ocean!
o doamnă 
