24 Sept 2020

CUM AM DEVENIT “TRADUCĂTOR”

 

6 IUNIE 2018 13:38

La verdad es que me gustaría mucho sacar un libro en Rumanía, porque tengo especial cariño a la lengua. 

(Adevărul este că mi-aş dori foarte mult să lansez o carte în România, pentru că am o deosebită afecţiune pentru această limbă.)

 

Această frază, a poetului Luis Luna, a fost cea care m-a determinat să “risc” o aventură a traducerii dintr-un idiom pe care nu îl stăpâneam...m-a incitat acel verb, sacar, care avea nu mai puţin de 34 de echivalenţe, într-o limbă care oferea parcă un areal polisemantic, atât de benefic dar greu de surprins în realitatea şi tiparele poeziei minimaliste, un areal în care eu şi poetul spaniol eram afini, de la affinus... Acest cuvânt “traducător”, dincolo de toate sensurile, are pentru mine ca fost “telefonist”, o intimă trimitere către universul tehnic în care am supravieţuit datorită “prieteniei” mele, printre altele, cu un straniu segment din circuitul complex al unui sistem telefonic, care se numea -pur şi simplu - “traductor”! Îţi trebuia o răbdare infinită ca să-i înţelegi logica, aparent stranie pentru unii, legăturile ciudate dintre cablurile subţiri, releele aurii şi contactele de argint ... sensurile care rezultau din combinaţiile lor aveau un singur scop: cuvintele şi apelul lor,trebuie să ajungă acolo unde trebuie...de la un abonat chemător la un abonat chemat într-un sens pe care şi literatura îl are...o chemare de la un autor plin de har la cititorul chemat să se bucure de dar...

 

20 Sept 2020

DANIELA ANDONOVSKA-TRAJKOVSKA

 


Daniela Andonovska-Trajkovska (născută în anul 1979, la Bitola, R. Macedonia de Nord) este poetă, scriitoare, critic literar, om de ştiinţă, doctor în ştiinţe pedagogice în domeniul metodologiei şi lucrează ca profesor universitar la Facultatea de Pedagogie, Universitatea  Sf. Kliment Ohridski din Bitola. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Macedoneni,  redactor-şef al revistei literare „Rast” şi redactor al revistei „Sovremeni dijalozi”. Autoare a şapte cărţi de poezie,  ştigătoarea premiului internaţional Noside, Italia (2011), premiul„Krste Čačanski“ pentru nuvele (2019) şi premiul Karamanov, în anul  2019, pentru poezie.


ELECTRONIC LOVE

love is on sale in the shop windows of the desires
in the Book of Faces where everyone is taking a selfie
with the duck face of the despair
like pop-up of the melancholic everyday
in the society in which everything can be bought
for only 2.99 euros and everything is on 50 percent discount,
but the soul is what’s really reduced


THE ANGLES IN OUR LIVES

when we will ripe like uncollinear points
in the century’s womb
and when the null angle
will feel its pulse on the wrist
then we will be born by the acute angle
in the world that has no angles
- although we don’t know that yet
and we see zigzag lines in every single thing

we are inventing the theory of evolution
so we could survive in the central angle
of our death

we have been throwing acute angles
for all our lives
from the highest mountain
and then in the Sysiphus’ hands
like balls
we are rolling down to the foot of the mountain
- and then we have all the angles on our side
because all 360 degrees are inside us
but suddenly we become depressive at that exact moment
because of the falling we cannot see the circle

HUMANLIKE VERTEXES

the circle rolled down
stumbled on the bumpy road
and stretched in a triangle

the vertex took the altitude
over its shoulder
and ran forward

all the remaining vertexes
were galloping
to reach themselves
to keep their shape
to prevent losing themselves
in the boundlessness of time



ISOSCELES TRIANGLE

I have bounded the line with two points
and I placed another identical one on the top
and I overlapped them
so I could hide the one under the other
so I could say they are both mine
although they are not
so I could say they are the same
although they are not
so I could say they are flesh
although they are not

I tickled one of the lines
at her belly
and I lifted the navel with my two fingers

She stretched herself like a cottage
in the middle of the forest

Confined the space

On three nails she hung the day

And I entered inside alone
with a roof over my back

With a stone in my bread



SINUS: the story of the fraction bar

1
the words that we don’t tell each other
are hovering above our heads
like empty speech ballons on the top of the fraction bar
over the house without vocal cords
on the side that we never show to the others
although we see in its eyes directly

2
the words that we keep in silence
we want to tell each other all at once
but we are afraid that they will take away from us
what have never been ours

3.
the words that we bury
will speak one day instead of us
and they will turn back to us
and each of us will return in our-own time
to tell the story in unique manner
with our own words and with our own blood
and we wouldn’t be able to get out of the story
on the top of the fraction bar – the story
on the bottom of the fraction bar – ourselves
imprisoned in the triangle of our births

4
one day the story will struck us like a thunder
with our own faces
and will become blind and deaf
we wouldn’t know where we live indeed
in the reality or in its dream

5
one day even the words that carry us under the tongue
will revenge us and they will spit us like pebbles
and they will forget about us
the story will continue to live in some other characters
that will not kill each other making a home for the death
and then we will reinvent ourselves again
hidden in the speech ballons
on the top of the fraction bars and silent triangles
until we learn
that we shouldn’t kill the death
with GMO, frozen eggs and sperm banks


ELECTRONIC COIL

our genes are tadpoles
in the endless sea
in which the codes of time sleep

with electronic coil
we are imprisoning life
but life dies once a month anyway
all in blood and in stomach pain
and we put a nameless tombstone
there
because no one wants to know
where his own life rests
nor that there is no life
because it’s easier for us to not know
that our life has died

we are zombies with illusion of God
in the middle of the madness of zeros and ones

wake up the time in us, oh God,
and let us flow in the river
one more time
before we return home




UNGHIURILE DIN VIEŢILE NOASTRE


când ne maturizăm ca puncte coliniare

în pântecele secolului

când unghiul zero loveşte pulsul mâinii

şi unghiul ascuţit începe să ne nască în lumea

care nu are unghiuri - dar noi nu ştim asta

şi vedem linii rupte în orice


inventăm teoria evoluţiei

ca să putem supravieţui în unghiul central

al morţii noastre


aruncăm colţi ascuţiţi toată viaţa

de pe muntele cel mai înalt

iar apoi din mâinile lui Sisif

ca bilele

ne rostogolim până la poalele muntelui

- atunci toate unghiurile sunt de partea noastră

pentru că toate cele 360 de grade sunt în interiorul nostru

şi devenim trişti exact în acel moment 

când din cauza căderii nu putem vedea cercul



IUBIREA ELECTRONICĂ


dragostea este de vânzare în vitrinele magazinului de fiţe

din Cartea Feţelor în care toată lumea îşi face un selfie

cu faţa de raţă a deznădejdii

precum pop-up-ul cotidianului melancolic

într-o societate în care totul poate fi cumpărat

pentru doar 2,99 Euro şi totul este la reducere de 50 la sută,

dar numai sufletul este cu adevărat redus




BOBINA ELECTRONICĂ


genele noastre sunt mormoloci 

în marea nesfârşită

în care codurile timpului dorm



cu o bobina electronică

contemplăm viaţa

dar viaţa oricum moare o dată pe lună

totul în sânge şi dureri de stomac



şi am pus o piatră de mormânt fără nume

acolo

pentru că nimeni nu vrea să ştie

unde se odihneşte propria sa viaţă

nici că nu există viaţă

pentru că ne este mai uşor să nu ştim

că viaţa noastră a murit



suntem zombi cu iluzia lui Dumnezeu

pe fondul nebuniei unităţilor şi nulităţilor



trezeşte timpul din noi, Dumnezeule

şi să ne purificăm în fluviu încă o dată

înainte de a ne întoarce acasă



VORTEXURI UMANE


cercul s-a rostogolit la vale

s-a împiedicat pe drumul bolovănos

şi s-a prbuşit într-un triunghi



vortexul a luat înălţime

privind peste umăr

şi a alergat înainte



toate volutele rămase

galopau

să ajungă la ele însele

pentru a-şi păstra forma

pentru a nu se pierde

în infinit



CUVINTE SFÂŞIATE


Am scuturat firimiturile de pe foaie

şi nu am observat că i-au zburat şi cuvintele

....

şi mai târziu când gândul mi-a rămas

ca un nod în gât

în durerile muncii şi pe cerul închis

am văzut vrăbii cu burţile pline

şi ciocurile agăţate de vis

cu pui de somn pe o linie 

pe care cerul şi pământul cuminte

se uneau într-un număr infinit de cuvinte



RESPIRAŢIE CAPTIVĂ


cu picăturile din timpul ploii 

şi o pungă cu ceai de muşeţel

am spălat toată durerea

din dreptul inimii

pe acea stradă

cu conifere crude şi puternice rostogolindu-se

ca un corp pe asfalt



respiraţia mi-a rămas imprimată

pe şinele de fier

din zilele

fără nume 


(traducerea în limba română: Ion P. Iacob)