DANIELA ANDONOVSKA-TRAJKOVSKA

 

Daniela Andonovska-Trajkovska (născută în anul 1979, la Bitola, R. Macedonia de Nord) este poetă, scriitoare, critic literar, om de ştiinţă, doctor în ştiinţe pedagogice în domeniul metodologiei şi lucrează ca profesor universitar la Facultatea de Pedagogie, Universitatea  Sf. Kliment Ohridski din Bitola. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Macedoneni,  redactor-şef al revistei literare „Rast” şi redactor al revistei „Sovremeni dijalozi”. Autoare a şapte cărţi de poezie,  câştigătoarea premiului internaţional „Noside”, Italia (2011), premiul„Krste Čačanski“ pentru nuvele (2019) şi premiul „Karamanov”, în anul  2019, pentru poezie.

ELECTRONIC LOVE

love is on sale in the shop windows of the desires

in the Book of Faces where everyone is taking a selfie

with the duck face of the despair

like pop-up of the melancholic everyday

in the society in which everything can be bought

for only 2.99 euros and everything is on 50 percent discount,

but the soul is what’s really reduced

THE ANGLES IN OUR LIVES

when we will ripe like uncollinear points

in the century’s womb

and when the null angle

will feel its pulse on the wrist

then we will be born by the acute angle

in the world that has no angles

- although we don’t know that yet

and we see zigzag lines in every single thing

we are inventing the theory of evolution

so we could survive in the central angle

of our death

we have been throwing acute angles

for all our lives

from the highest mountain

and then in the Sysiphus’ hands

like balls

we are rolling down to the foot of the mountain

- and then we have all the angles on our side

because all 360 degrees are inside us

but suddenly we become depressive at that exact moment

because of the falling we cannot see the circle

 

HUMANLIKE VERTEXES

the circle rolled down

stumbled on the bumpy road

and stretched in a triangle

the vertex took the altitude

over its shoulder

and ran forward

all the remaining vertexes

were galloping

to reach themselves

to keep their shape

to prevent losing themselves

in the boundlessness of time

ISOSCELES TRIANGLE

I have bounded the line with two points

and I placed another identical one on the top

and I overlapped them

so I could hide the one under the other

so I could say they are both mine

although they are not

so I could say they are the same

although they are not

so I could say they are flesh

although they are not

I tickled one of the lines

at her belly

and I lifted the navel with my two fingers

She stretched herself like a cottage

in the middle of the forest

Confined the space

On three nails she hung the day

And I entered inside alone

with a roof over my back

With a stone in my bread

SINUS: the story of the fraction bar

1

the words that we don’t tell each other

are hovering above our heads

like empty speech ballons on the top of the fraction bar

over the house without vocal cords

on the side that we never show to the others

although we see in its eyes directly

2

the words that we keep in silence

we want to tell each other all at once

but we are afraid that they will take away from us

what have never been ours

3.

the words that we bury

will speak one day instead of us

and they will turn back to us

and each of us will return in our-own time

to tell the story in unique manner

with our own words and with our own blood

and we wouldn’t be able to get out of the story

on the top of the fraction bar – the story

on the bottom of the fraction bar – ourselves

imprisoned in the triangle of our births

4

one day the story will struck us like a thunder

with our own faces

and will become blind and deaf

we wouldn’t know where we live indeed

in the reality or in its dream

5

one day even the words that carry us under the tongue

will revenge us and they will spit us like pebbles

and they will forget about us

the story will continue to live in some other characters

that will not kill each other making a home for the death

and then we will reinvent ourselves again

hidden in the speech ballons

on the top of the fraction bars and silent triangles

until we learn

that we shouldn’t kill the death

with GMO, frozen eggs and sperm banks

ELECTRONIC COIL

our genes are tadpoles

in the endless sea

in which the codes of time sleep

with electronic coil

we are imprisoning life

but life dies once a month anyway

all in blood and in stomach pain

and we put a nameless tombstone

there

because no one wants to know

where his own life rests

nor that there is no life

because it’s easier for us to not know

that our life has died

we are zombies with illusion of God

in the middle of the madness of zeros and ones

wake up the time in us, oh God,

and let us flow in the river

one more time

before we return home




UNGHIURILE DIN VIEŢILE NOASTRE


când ne maturizăm ca puncte coliniare

în pântecele secolului

când unghiul zero loveşte pulsul mâinii

şi unghiul ascuţit începe să ne nască în lumea

care nu are unghiuri - dar noi nu ştim asta

şi vedem linii rupte în orice


inventăm teoria evoluţiei

ca să putem supravieţui în unghiul central

al morţii noastre


aruncăm colţi ascuţiţi toată viaţa

de pe muntele cel mai înalt

iar apoi din mâinile lui Sisif

ca bilele

ne rostogolim până la poalele muntelui

- atunci toate unghiurile sunt de partea noastră

pentru că toate cele 360 de grade sunt în interiorul nostru

şi devenim trişti exact în acel moment 

când din cauza căderii nu putem vedea cercul



IUBIREA ELECTRONICĂ


dragostea este de vânzare în vitrinele magazinului de fiţe

din Cartea Feţelor în care toată lumea îşi face un selfie

cu faţa de raţă a deznădejdii

precum pop-up-ul cotidianului melancolic

într-o societate în care totul poate fi cumpărat

pentru doar 2,99 Euro şi totul este la reducere de 50 la sută,

dar numai sufletul este cu adevărat redus




BOBINA ELECTRONICĂ


genele noastre sunt mormoloci 

în marea nesfârşită

în care codurile timpului dorm



cu o bobina electronică

contemplăm viaţa

dar viaţa oricum moare o dată pe lună

totul în sânge şi dureri de stomac



şi am pus o piatră de mormânt fără nume

acolo

pentru că nimeni nu vrea să ştie

unde se odihneşte propria sa viaţă

nici că nu există viaţă

pentru că ne este mai uşor să nu ştim

că viaţa noastră a murit



suntem zombi cu iluzia lui Dumnezeu

pe fondul nebuniei unităţilor şi nulităţilor



trezeşte timpul din noi, Dumnezeule

şi să ne purificăm în fluviu încă o dată

înainte de a ne întoarce acasă



VORTEXURI UMANE


cercul s-a rostogolit la vale

s-a împiedicat pe drumul bolovănos

şi s-a prbuşit într-un triunghi



vortexul a luat înălţime

privind peste umăr

şi a alergat înainte



toate volutele rămase

galopau

să ajungă la ele însele

pentru a-şi păstra forma

pentru a nu se pierde

în infinit



CUVINTE SFÂŞIATE


Am scuturat firimiturile de pe foaie

şi nu am observat că i-au zburat şi cuvintele

....

şi mai târziu când gândul mi-a rămas

ca un nod în gât

în durerile muncii şi pe cerul închis

am văzut vrăbii cu burţile pline

şi ciocurile agăţate de vis

cu pui de somn pe o linie 

pe care cerul şi pământul cuminte

se uneau într-un număr infinit de cuvinte



RESPIRAŢIE CAPTIVĂ


cu picăturile din timpul ploii 

şi o pungă cu ceai de muşeţel

am spălat toată durerea

din dreptul inimii

pe acea stradă

cu conifere crude şi puternice rostogolindu-se

ca un corp pe asfalt



respiraţia mi-a rămas imprimată

pe şinele de fier

din zilele

fără nume 


(traducerea în limba română: Ion P. Iacob)