21 Dec 2013

Decembrie







o rufă proaspăt spălată

îngheţată

de ger


cât să cer

eunoituel

-picături din corul fântînii-

într-un anotimp pictat de Goya şi Bruegel





cât timp

încremenit

în starea semi-fluidă



cât timp

să cer cuvântului


să mă cuprindă



Fonem de Ion P.Iacob

5 Nov 2013

IDENTITATE

de Passionaria Stoicescu






Nu-l văd şi nu-l ating-dar este,

nu urc,dar el mă ia pe creste,
nu-i foc,dar arde nevăzut
şi cântă disperat şi mut.

Mi-e mire fără legământ

şi cer imens,fără pământ,
drag mort din patima mea vie,,,

El ?


Eu ?


Poemul - când mă scrie !



( din volumul ,,DOAMNA BONSAI" )

28 Aug 2013

Foneme






ION P. IACOB






*

în groapa comună

a versului

cineva îmi acoperă

goliciunea

cu o lumină pudică

sunt viu

sunt mort

adevărul e spus întotdeauna

pe jumătate

toţi aşteptăm

acelaşi tren 

aceeaşi eternitate




*
un poet

este iubit şi vizitat

de alţi poeţi

cînd se regăsesc în el

la final îi fură şi aerul  

plin de peceţi




RUPERI DE RITM



dedat furtunii

aproape de a fi

satyr sau faun

prin aerul didactic

scrib consemnam preţios

"sub cerul acoperit de pământ

(ecou:

  sub ceruri 

acoperi cu pământ

pornirile diurne

de la un capăt la altul

se descoperi numai pe sine)

creştea sămânţa muştarului

împreuna cu gândul

pîna s-au rupt

baierele cerului

şi

pe cai negri

cu picioare lungi

sosise

vremea secerişului"








POVESTIOARĂ
"poezia este cum
mierea
în cantităţi mari
devine toxică"


în curtea interioara

a blocului meu

un câine

străin

e un poem

plin de oase

(adio ossi di sepia

adio montale)

care mă adulmecă

are o privire hamesită

îi aduc manuscrise

şi nu le atinge

s-a ales praful

de sentimentul meu

de comuniune

vroiam să-i arăt

concret

un oscior o vertebră

un deget

amprenta mea olografă

pielea tatuată cu stele

un text apocrif

despre poet

"cand se naşte

trag de el

ca de-o halca de carne"

cand se naşte un poem

mă nasc

şi eu          sunt

ţipătul






*
pentru că nu ştiam

ce este un poem

am început să meşteresc

limba de lemn

pe care o scoate spre mine 

păpuşa hindusă





UNDERGROUND




erau blocuri vechi cenuşii

cu o atmosferă ciudată

le iubeam totuşi

pentru că-n aureola lor

se scăldase tinereţea noastră o dată

a doua oară intervenise rutina

şi apoi cutremurul de la 77

care a stins complet

lumina





TEAMA DE LUCRURILE FINITE



nu ştiu să pun

un punct

o virgulă

ceva acolo

pentru

că mi-e frică

s-ar putea ca după

cea nenumită
sa apară

"să traiţi

am ieşit din serviciul de zi

şi de noapte

şi nu contează

oricum

peste styx

guvernează marile moarte"

Refren:"sunt cheia sol
ratacita prin osuarul de şoapte
cântecul este aici interzis
sirenele au corzile sugrumate
şi nu este nici un indicator
nici un semn care să trădeze mările moarte"





MEINE TRÄUME SAU PLOAIA PERPETUĂ




lîngă refugiu

aproape de zborul pescăruşului

al cucuvelei păpădiei chiparosului

ehei

pînă la cer mai e un pic

şi apoi

pot să pier

pic cu pic









24.11.1973
sau

O DESCINDERE IN FORŢĂ,

ÎN BANAL



 cu bandaje pe gât...într-un tren-ca sa fiu pasional şi să 

 răscolesc şi eu prin coşurile de gunoi comune -ultimul tren

personal...al meu personal ...în zona dintre două 

vagone...aşa-zisul burduf...intr-o aglomeraţie 

dantescă...cu geamantanul din piele maro (scorojit si 

umflat) pierdut pe undeva in 

aglomeraţie...vlăguit...proaspăt operat...la propriu şi la 

figurat...furat...fără speranţă fără identitate fără emoţii 

fără...doar cu un halou ciudat care-mi încălzea modesta 

realitate...soseau Sărbătorile şi eu plecasem spre casa 

părintească cu un tren personal...n-aveam habar n-aveam 

idee... o orhidee creştea fără să ştiu în inima mea .... strict 

personal pentru mine


Lumina creease un canal:


evadam adesea

din regnul animal




ORBI IN LUCRĂRILE HAOSULUI


"asemeni viermelui
să înoţi
în grăsimea timpului
în dimensiunea lui
lipsită de şira spinării"

undeva departe
cineva vrea să deschidă cerurile
şi cheia este acest infinit
de la o privire orbită la alta

27 Aug 2013

Alei spre niciunde...








ceva simplificat

sacrificat

de o lume prea complicată

numitorul

a ceea ce n-ar fi trebuit

să se-ntâmple

corolarul

a două principii aparent intangibile:


sunt

o reducere la absurd


într-o mulţime vidă




Micro-fonem de Ion P. Iacob

9 Aug 2013

K E R A M I D I









*
orice casă pe care o construieşti
ucide în tine
un vis

*
every house
that you want to build
kill in you
a dream

*
chaque maison
que vous voulez construire
tuer en vous
un rêve


*
cualquier casa que construyas
mata en ti
un sueño

*

ogni casa
che si vuole costruire
uccidere
un sogno




@ microfonem de Ion P.Iacob

30 Jul 2013

O gară selenară

am crescut

în răsăritul multor foneme

erau vremurile rele

când tăcerea năştea pui vii

erau vremurile bune

citeam pe-ascuns poezii

eram suspicios conciliant prietenos

cu o mie şi unu de poeţi morţi sau vii



constat cu furie
acum la asfințit


boala poeziei
nu are leac


și nici
 sfârșit


Ion P.Iacob