Iar într-o altă zi
îmbolnăvit de aripi, de vorbe și zel
fără pic de tristețe și ură
îi spuneam prietenului Iezechiel
că nici venirea profetului nu mă mai tulbură.
Iarna-i aproape - rosteam - și iar trăiesc
ziua de ieri
nici un miracol nu se zărește
iar viitoru-i ca de obicei
în coadă de pește.
Întinsă leneșă pe canapea
de pe tabletă
domnița aceeași carte citește.
Nu-i glumă - spun - Iezechiel
afară zăpada-i cît gardul
n-am nici chibrit nici catran
nici foc în sobă, nici iubită nu am
și parcă nu eu vorbesc ci un altul.
Din nou visez întîlnirea c-un crin
imperial
sau cu aceeași cucernică roză
pe sub interioare ferestre, bacovian
roz-bonbon înflorește sfînta ciroză.
Lumina-i difuză, firește
despre-un Dumnezeu postmodern
prins cu mîța-n sacoșă
sau cu altceva, doamne ferește,
continui să scriu amara mea glossă.
Daniel CORBU
Iasi, 10 decembrie 2015
