6 IUNIE 2018 13:38
“La verdad es que me gustaría mucho sacar un libro en Rumanía, porque tengo especial cariño a la lengua.”
(Adevărul este că mi-aş dori foarte mult să lansez o carte în România, pentru că am o deosebită afecţiune pentru această limbă.)
Această frază, a poetului Luis Luna, a fost cea care m-a determinat să “risc” o aventură a traducerii dintr-un idiom pe care nu îl stăpâneam...m-a incitat acel verb, sacar, care avea nu mai puţin de 34 de echivalenţe, într-o limbă care oferea parcă un areal polisemantic, atât de benefic dar greu de surprins în realitatea şi tiparele poeziei minimaliste, un areal în care eu şi poetul spaniol eram afini, de la affinus... Acest cuvânt “traducător”, dincolo de toate sensurile, are pentru mine ca fost “telefonist”, o intimă trimitere către universul tehnic în care am supravieţuit datorită “prieteniei” mele, printre altele, cu un straniu segment din circuitul complex al unui sistem telefonic, care se numea -pur şi simplu - “traductor”! Îţi trebuia o răbdare infinită ca să-i înţelegi logica, aparent stranie pentru unii, legăturile ciudate dintre cablurile subţiri, releele aurii şi contactele de argint ... sensurile care rezultau din combinaţiile lor aveau un singur scop: cuvintele şi apelul lor,trebuie să ajungă acolo unde trebuie...de la un abonat chemător la un abonat chemat într-un sens pe care şi literatura îl are...o chemare de la un autor plin de har la cititorul chemat să se bucure de dar...
