Foneme

ION P. IACOB

*

în groapa comună

a versului

cineva îmi acoperă

goliciunea

cu o lumină pudică

sunt viu

sunt mort

adevărul e spus întotdeauna

pe jumătate

toţi aşteptăm

acelaşi tren 

aceeaşi eternitate

*

un poet

este iubit şi vizitat

de alţi poeţi

cînd se regăsesc în el

la final îi fură şi aerul  

plin de peceţi

RUPERI DE RITM

dedat furtunii

aproape de a fi

satyr sau faun

prin aerul didactic

scrib consemnam preţios

"sub cerul acoperit de pământ

(ecou:

  sub ceruri 

acoperi cu pământ

pornirile diurne

de la un capăt la altul

se descoperi numai pe sine)

creştea sămânţa muştarului

împreuna cu gândul

pîna s-au rupt

baierele cerului

şi

pe cai negri

cu picioare lungi

sosise

vremea secerişului"

POVESTIOARĂ

"poezia este cum

mierea

în cantităţi mari

devine toxică"

în curtea interioara

a blocului meu

un câine

străin

e un poem

plin de oase

(adio ossi di sepia

adio montale)

care mă adulmecă

are o privire hamesită

îi aduc manuscrise

şi nu le atinge

s-a ales praful

de sentimentul meu

de comuniune

vroiam să-i arăt

concret

un oscior o vertebră

un deget

amprenta mea olografă

pielea tatuată cu stele

un text apocrif

despre poet

"cand se naşte

trag de el

ca de-o halca de carne"

cand se naşte un poem

mă nasc

şi eu          sunt

ţipătul

*

pentru că nu ştiam

ce este un poem

am început să meşteresc

limba de lemn

pe care o scoate spre mine 

păpuşa hindusă

UNDERGROUND

erau blocuri vechi cenuşii

cu o atmosferă ciudată

le iubeam totuşi

pentru că-n aureola lor

se scăldase tinereţea noastră o dată

a doua oară intervenise rutina

şi apoi cutremurul de la 77

care a stins complet

lumina

TEAMA DE LUCRURILE FINITE

nu ştiu să pun

un punct

o virgulă

ceva acolo

pentru

că mi-e frică

s-ar putea ca după

cea nenumită

sa apară

"să traiţi

am ieşit din serviciul de zi

şi de noapte

şi nu contează

oricum

peste styx

guvernează marile moarte"

Refren:"sunt cheia sol

ratacita prin osuarul de şoapte

cântecul este aici interzis

sirenele au corzile sugrumate

şi nu este nici un indicator

nici un semn care să trădeze mările moarte"

MEINE TRÄUME SAU PLOAIA PERPETUĂ

lîngă refugiu

aproape de zborul pescăruşului

al cucuvelei păpădiei chiparosului

ehei

pînă la cer mai e un pic

şi apoi

pot să pier

pic cu pic

24.11.1973

sau

O DESCINDERE IN FORŢĂ,

ÎN BANAL

 cu bandaje pe gât...într-un tren-ca sa fiu pasional şi să 

 răscolesc şi eu prin coşurile de gunoi comune -ultimul tren

personal...al meu personal ...în zona dintre două 

vagone...aşa-zisul burduf...intr-o aglomeraţie 

dantescă...cu geamantanul din piele maro (scorojit si 

umflat) pierdut pe undeva in 

aglomeraţie...vlăguit...proaspăt operat...la propriu şi la 

figurat...furat...fără speranţă fără identitate fără emoţii 

fără...doar cu un halou ciudat care-mi încălzea modesta 

realitate...soseau Sărbătorile şi eu plecasem spre casa 

părintească cu un tren personal...n-aveam habar n-aveam 

idee... o orhidee creştea fără să ştiu în inima mea .... strict 

personal pentru mine

Lumina creease un canal:

evadam adesea

din regnul animal

ORBI IN LUCRĂRILE HAOSULUI

"asemeni viermelui

să înoţi

în grăsimea timpului

în dimensiunea lui

lipsită de şira spinării"

undeva departe

cineva vrea să deschidă cerurile

şi cheia este acest infinit

de la o privire orbită la alta