29 Dec 2016
19 Dec 2016
16 Dec 2016
4 Dec 2016
31 Oct 2016
19 Oct 2016
14 Sept 2016
2 Sept 2016
16 Jul 2016
5 Jul 2016
16 Apr 2016
21 Mar 2016
16 Mar 2016
1 Mar 2016
18 Feb 2016
10 Feb 2016
Rău mă dor ochii mă dor - Orizont 77
Muzica: Orizont 77 (Gheorghe Danciu si Valentin Moldovan)
Versuri: Ioan Voicu
1 Feb 2016
9 Jan 2016
8 Jan 2016
7 Jan 2016
De Sfântul Ioan...
Ghiocei
Poetului Ion. P.
Iacob
Străpungând coaja zăpezii,
golași,
în vântul ce aspru
bate,
în-de giulgiu-pânzeturi,
clopoțeii albi
tremură cast.
Cum o regină,
și-ar scutura
măreț făptura,
dând ușor din cap,
cu un clinchet de candelabre.
Mariana Floarea
Cluj, 7.1.2016
Cluj, 7.1.2016
1 Jan 2016
La ECHINOX
M. Nasta despre o evocare a prietenului Sav retransmisă
sub forma unei proiecții de câteva minute, înregistratà pe o peliculà.
sub forma unei proiecții de câteva minute, înregistratà pe o peliculà.
M-am bucurat din suflet, primind acest document, care mi-a restituit chipul și amintirea prietenului fratern VASILE SAV ‘qualis erat spiritualiter’. A fost un adevărat priveghi al memoriei ! Am avut cu SAV o prietenie de zile mari. Dincolo de contingenţe ne înfrăţise o „simpatie” umană, sufletească, intelectuală, unică pentru mine. Voi repeta mereu : « duc dorul unei asemenea fiinţe — făptură spontană cvasi odiseană, epică, sincer „ahtiată” pentru vestirea umanistă din sf. Augustin, dar totodată un om capabil să „transpună” poezia catulliană sub forma unor poeme satirice>, propulsate pe un ecran al actualității ‘truculente’ —.
În mod paradoxal ne înfrăţeau înseşi contrastele inerente făpturilor noastre, care se armonizau pe un tărâm al valorilor cultivate de „studiile umaioare”, mult deasupra vitregiei acestor timpuri marcate de asaltul mediocrității.
mesaj de la poetul Vasile Igna:
mesaj de la poetul Vasile Igna:
Mulţumesc pentru film...E foarte frumos şi mai mult decât emoționant.În acest început echivoc de an 2016, are rezonanța tremurată a unui colind și solemnitatea neostentativă a unui angajament. Un testament ce nu va putea fi atacat de niciun moștenitor închipuit și de niciun avocat oneros.La mulți ani!Vasile Igna
mesaj de la poetul Adrian Popescu:
Filmul e emoţionant, amintirile vii.Sfântul Vasile să-l ocrotească pe Vasile, acolo unde este. Mulţumim.
mesaj de la scriitorul Ştefan Damian :
...amintirile au nevoie, din când in când, sa fie reîmprospătate si prin imagini. In fata imaginii nemiloase a fotografiei, apar si mai pregnante in nostalgia pe care o degaja. Sa le privim cu atenția si bucuria necesara.
mesaj de la scriitorii Lucia şi Eugen Uricaru :
...îti mulţumim pentru ca te-ai gândit la noi. Imaginile sunt tulburătoare prin forţa memoriei pe care o trezeşte. Ne-ai trimis in timpul cel mai frumos al vieţii noastre. Păcat de Vasile - n-a terminat sa spuna ce avea de spus. Un bun prieten şi un om de carte, talentat şi cu idei clare, de nezdruncinat.
mesaj de la poetul şi criticul literar Ion Pop:
Minunat și emoționant documentarul "Echinox" şi celelalte!
mesaj de la criticul literar Al. Cistelecan:
Foarte frumos, felicitări !
mesaj de la Iulia Cubleşan:
Impresionant! Talentul, dăruirea și sensibilitatea acestor evocări menite a păstra vie amintirea unui poet și om de cultură de excepție sunt demne de admirație. „Și este frumos și este bine.”
mesaj de la Andrei Zanca:
mesaj de la Lucian Vasiliu:
Tulburător documentar!
Îi admir pe echinoxişti, am crescut in vremea lor,
am publicat de cateva ori
(eu fiind la Iasi, redactor la urmaşa revistei studenţeşti Alma Mater,
respectiv estudiantina DIALOG,
coordonată de prof. Alexandru Calinescu, final de ani 70, inceput de 80!).
Cele mai bune urări,
mesaj de la Iluzia Fodor
:
Tineri, frumosi, inteligenti si plini de har, animati de valorile perene ale spiritului, de aspiratia spre Bine, Frumos si Adevar.
ECHINOX - o stea ce va
lumina tot mai vie pe cerul literaturii romane.
lumina tot mai vie pe cerul literaturii romane.
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT.
mesaj de la Munteanu Lucia:
Ce pacat ca asemenea om a plecat prea devreme..iar recunoasterea valorii sale inestimabile..atirna ca un fir ....de sufletul iubitor al sotiei sale.
mesaj de la Mariana Floarea:
Cluj, De ziua Sf.Vasile, Anno Domini 2016
Am aflat despre poetul Vasile Sav din cercul admiratorilor săi(medici si scriitori) ca latinist si traducător din opera Sf.Augustin.Un traducător nu ca oricare, ci păstrând cu acribie intenţia originară a autorului.Putem să ne gândim de la bun început ce înseamnă asta: picior metric, rimă, ritm, adică talent de traducător, cunoaştere excepţională a limbii, efort, încăpăţînare, sacrificiu de sine.
Personal, l-am văzut o singură dată, graţie invitaţiei soţiei poetului, Doamna Lucia Sav la Uniunea Scriitorilor Cluj cu ocazia primirii Premiului pentru traducerea Operei Sf.Augustin-carte apărută la Ed.Dacia Cluj în 2002. Era un vorbitor plin de har, care trăda nu doar o inaltă cultură ci o eleganţâ a discursului ce nu putea fi decât înăscută. Era firesc şi alegea mereu sintagmele potrivite.Cu sinceritate spun, ca aveam sentimentul discursului unui savant în cercetarea îndelungă a divinului şi frumosului ca dimensiuni ale artei poetice.E adevărat că şi vorbitorii prezenti acolo mi-au confirmat această percepţie. Ulterior citind cartea, desigur, fragment cu fragment, urmărind structurile lingvistice, cu putinele mele cunoştinţe de limbă latină, mi-am dat seama de efortul uriaş al unui asemenea demers.Din păcate, un an mai tâziu, mult prea devreme, la vîrsta de 53 de ani, poetul s-a stins din viaţă.
După neaşteptata si dureroasa despărtire, poeta Lucia Sav a găsit puterea, care uneori nu ştim de unde vine si a pus alături manuscrise, secvenţe de viaţă, mărturisiri, retrăiri, adunate toate într-o carte Im memoriam. Căci aşa cum spune Cuvântul Scripturii `dragostea e mai tare ca moartea`. Aştfel a făcut Domnia sa şi astăzi, aici `în virtual` cum spunem.Cu statornică dedicaţie şi delicateţe.
Să şoptim atât: veşnică amintire.Veşnică.
mesaj de la scriitorul Alexandru Jurcan :
mesaj de la criticul literar M.N.Rusu:
Mi-a placut evocarea lui Vasile Sav, cinste sotiei sale.
I-am cunoscut bine pe cativa dintre ei.
Cu Jean m-am revazut aici, la New York.
Mi-a dat un autograf pe Urmuzul sau , am depanat amintiri de la Luceafarul
lui Eugen Barbu care ne-a premiat pe amandoi in 63,64 etc
Am fost responsabil cu subredactia Vietii Studentesti la
Cluj. Am reusit sa public un comentariu despre revista Echinox,
in V.Stud.,cand inca nu era recunoscuta de oficialitati, ba
chiar ocultata., pe ici pe colo.Si totusi a aparut.
mesaj de la scriitorul George Holobâcă :
..și eram tineri, și eram frumoși, și iubeam viața, și iubeam binele, și iubeam adevărul…Vasile Sav - un împătimit de poezie, de filozofie, un latinist demn de tradiția Școlii ardelene;un prieten desăvârșit ce ne lipsește tuturor.Felicitări Luciei, vestala ce întreține mereu vie flacăra amintirii lui „Vafi”.
mesaj de la poetul Daniel Corbu:
Superb, diafan, mi-a plăcut ! O, dar Vasile era un frumos înger al Ardealului !
mesaj de la poetul Daniel Corbu:
Superb, diafan, mi-a plăcut ! O, dar Vasile era un frumos înger al Ardealului !
mesaj de la poeta Persida Rugu :
"ECHINOX", o marcă de prestigiu a culturii clujene, de alchimie ardentă în creuzetele Cuvântului!
„Per aspera ad astram!”
„Excelsior!”
mesaj de la scriitorul Ioan Groşan :
Va multumesc din suflet pentru acest tulburator document video,absolut necesar!
Un echinoxist "for ever",
Ioan Grosan
mesaj de la Părintele Profesor Theodor Damian:
Vremuri de neuitat şi oameni de neuitat.
Dumnezeu să-l odihnească pe Vasile Sav cu Sfinţii Săi !
Theodor Damian
mesaj de la scriitorul Traian Vasilcău:
Dumnezeu să-l odihnească pe Vasile Sav cu Sfinţii Săi !
Theodor Damian
mesaj de la scriitorul Traian Vasilcău:
Mulțumesc pentru filmul răvășitor, în care apare un Poet adevărat.
Un slujitor al Cuvîntului, nu al cuvintelor, care sunt multe și-adesea mărunte.
Un Vasile SAV ca o SAVoare a veșnicei Poezii, pe care cu cît o cunoști mai
mult cu atît îți este mai dor s-o recunoști în toate lucrurile și ființele pe
care le-a mîngîiat cu privirea sa blîndă Poetul!Dumnezeu să-i neuite Lucrarea!
VASILE SAV - Elogii - XCVI
Din noianul rotitelor ape, de acolo de unde nu există
stăpânit, nici stăpân şi unde doar legea firii-i stăpână,
mânat de instinctul de fiară, de foame ori, poate, de
moarte, veni lângă mal şi se puse la pândă. Era acolo-n
adânc. Se cunoştea după teama plevuştii. Şi soarele cădea
pieziş pe cascadă.
Luci, curcubeu, în vâltoare, metalul, şi el se năpusti
să-l înşface. Şi spinu-l pătrunse adânc prin pieliţa tare
a buzei. Stătu, o clipă, buimac. Ţâşni apoi, speriat, şi
sparse oglinda lichidă. Vru să scuipe în aer năluca. Şi
aerul muntelui îi pătrunse, otravă, în branhii. Şi soarele îl
bătu pieziş pe pielea pestriţă. Se scufundă în bulboană.
Şi lupta abia începu. Se zbătea. Şi firul şuiera. Şi varga
tremura, se curba şi-l strunea. Şi soarele cădea pieziş
pe cascadă.
Târziu, apăru ca o umbră-ntre ape. Plutea şi încă
veghea. Se lupta. Şi petele de pe trup se-aprindeau. Luceau.
Şi vuietul curgerii îl chema în noianul rotitelor ape, acolo
unde nu există stăpânit, nici stăpân şi unde doar legea
firii-i stăpână. Dar spinul din pieliţa tare a buzei îl
târa, trudit, printre ace de brad, înspumate. În ochiurile
plasei, doar ochii-i sălbatici-uimiţi refuzau să-nţeleagă.
Erau metalici. Sclipeau. Înspinau. Urau. Fulgerau.
Despicau. Se temeau. Şi apa vuia. Şi vântul adia.
Şi soarele cădea pieziş pe cascadă.
Se strânseră curioşii. Îl măsurau. Îl cântăreau. Se
fotografiau cu el şi zâmbeau. Îi descleştară fălcile şi-i
numărară dinţii. Îi pipăiră limba-ndinţată. O fată îi puse
în gură un măr. Ca la porci. Şi domnul Ahmed Kharim,
neguţătorul de oi, îşi pipăi punga şi vru să-l plătească pe
loc. Cu totul, cu scule. Sporovăiră. Îi disputară sexul şi
rasa. Şi pădurarul bătrân le spunea că nici n-ar fi
păstrăv.
„E lostriţoi, desigur”. „E plin de icre”, chicoti
o femeie, apăsându-i cu degetul burta cleioasă. „Acolo-n
vâltoare”, îi lămuri ospătarul, când, despicat, îi
întoarseră stomacul pe dos, şi-l văzu gol, galben-verzui,
mânjit doar cu fiere, „acolo-n vâltoare, vomă totul, să
scape”.
Îi fripseră ficatul. I-l mâncă o gravidă.
Şi lapţii i-i fură o pisică.
Îi tăiară capul. Şi îi băgară în gură căluşul.
Îl puseră la soare să-l ardă. Şi viespile îi supseră ochii
şi creierii. Şi viermii lăsară totul curat. Şi vântul îl zvânta,
şi soarele-l ardea şi-l usca.
Îl lăcuiră. Îi puseră ochi de sticlă. Îl bătură în
cuie pe-o scândură. Şi-l prinseră-n perete. Şi copiii
îi atârnară în dinţi o hârtie. Cu legile jocului scrise
de mână.
Şi soarele cade pieziş pe cascadă. Şi vântul adie.
Şi apa vuieşte şi cheamă.
In memoriam VASILE SAV
Subscribe to:
Posts (Atom)