19 Nov 2020
13 Nov 2020
18 Oct 2020
24 Sept 2020
CUM AM DEVENIT “TRADUCĂTOR”
6 IUNIE 2018 13:38
“La verdad es que me gustaría mucho sacar un libro en Rumanía, porque tengo especial cariño a la lengua.”
(Adevărul este că mi-aş dori foarte mult să lansez o carte în România, pentru că am o deosebită afecţiune pentru această limbă.)
Această frază, a poetului Luis Luna, a fost cea care m-a determinat să “risc” o aventură a traducerii dintr-un idiom pe care nu îl stăpâneam...m-a incitat acel verb, sacar, care avea nu mai puţin de 34 de echivalenţe, într-o limbă care oferea parcă un areal polisemantic, atât de benefic dar greu de surprins în realitatea şi tiparele poeziei minimaliste, un areal în care eu şi poetul spaniol eram afini, de la affinus... Acest cuvânt “traducător”, dincolo de toate sensurile, are pentru mine ca fost “telefonist”, o intimă trimitere către universul tehnic în care am supravieţuit datorită “prieteniei” mele, printre altele, cu un straniu segment din circuitul complex al unui sistem telefonic, care se numea -pur şi simplu - “traductor”! Îţi trebuia o răbdare infinită ca să-i înţelegi logica, aparent stranie pentru unii, legăturile ciudate dintre cablurile subţiri, releele aurii şi contactele de argint ... sensurile care rezultau din combinaţiile lor aveau un singur scop: cuvintele şi apelul lor,trebuie să ajungă acolo unde trebuie...de la un abonat chemător la un abonat chemat într-un sens pe care şi literatura îl are...o chemare de la un autor plin de har la cititorul chemat să se bucure de dar...
20 Sept 2020
DANIELA ANDONOVSKA-TRAJKOVSKA
Daniela Andonovska-Trajkovska (născută în anul 1979, la Bitola, R. Macedonia de Nord) este poetă, scriitoare, critic literar, om de ştiinţă, doctor în ştiinţe pedagogice în domeniul metodologiei şi lucrează ca profesor universitar la Facultatea de Pedagogie, Universitatea Sf. Kliment Ohridski din Bitola. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Macedoneni, redactor-şef al revistei literare „Rast” şi redactor al revistei „Sovremeni dijalozi”. Autoare a şapte cărţi de poezie, câştigătoarea premiului internaţional „Noside”, Italia (2011), premiul„Krste Čačanski“ pentru nuvele (2019) şi premiul „Karamanov”, în anul 2019, pentru poezie.
UNGHIURILE DIN VIEŢILE NOASTRE
când ne maturizăm ca puncte coliniare
în pântecele secolului
când unghiul zero loveşte pulsul mâinii
şi unghiul ascuţit începe să ne nască în lumea
care nu are unghiuri - dar noi nu ştim asta
şi vedem linii rupte în orice
inventăm teoria evoluţiei
ca să putem supravieţui în unghiul central
al morţii noastre
aruncăm colţi ascuţiţi toată viaţa
de pe muntele cel mai înalt
iar apoi din mâinile lui Sisif
ca bilele
ne rostogolim până la poalele muntelui
- atunci toate unghiurile sunt de partea noastră
pentru că toate cele 360 de grade sunt în interiorul nostru
şi devenim trişti exact în acel moment
când din cauza căderii nu putem vedea cercul
IUBIREA ELECTRONICĂ
dragostea este de vânzare în vitrinele magazinului de fiţe
din Cartea Feţelor în care toată lumea îşi face un selfie
cu faţa de raţă a deznădejdii
precum pop-up-ul cotidianului melancolic
într-o societate în care totul poate fi cumpărat
pentru doar 2,99 Euro şi totul este la reducere de 50 la sută,
dar numai sufletul este cu adevărat redus
BOBINA ELECTRONICĂ
genele noastre sunt mormoloci
în marea nesfârşită
în care codurile timpului dorm
cu o bobina electronică
contemplăm viaţa
dar viaţa oricum moare o dată pe lună
totul în sânge şi dureri de stomac
şi am pus o piatră de mormânt fără nume
acolo
pentru că nimeni nu vrea să ştie
unde se odihneşte propria sa viaţă
nici că nu există viaţă
pentru că ne este mai uşor să nu ştim
că viaţa noastră a murit
suntem zombi cu iluzia lui Dumnezeu
pe fondul nebuniei unităţilor şi nulităţilor
trezeşte timpul din noi, Dumnezeule
şi să ne purificăm în fluviu încă o dată
înainte de a ne întoarce acasă
VORTEXURI UMANE
cercul s-a rostogolit la vale
s-a împiedicat pe drumul bolovănos
şi s-a prbuşit într-un triunghi
vortexul a luat înălţime
privind peste umăr
şi a alergat înainte
toate volutele rămase
galopau
să ajungă la ele însele
pentru a-şi păstra forma
pentru a nu se pierde
în infinit
CUVINTE SFÂŞIATE
Am scuturat firimiturile de pe foaie
şi nu am observat că i-au zburat şi cuvintele
....
şi mai târziu când gândul mi-a rămas
ca un nod în gât
în durerile muncii şi pe cerul închis
am văzut vrăbii cu burţile pline
şi ciocurile agăţate de vis
cu pui de somn pe o linie
pe care cerul şi pământul cuminte
se uneau într-un număr infinit de cuvinte
RESPIRAŢIE CAPTIVĂ
cu picăturile din timpul ploii
şi o pungă cu ceai de muşeţel
am spălat toată durerea
din dreptul inimii
pe acea stradă
cu conifere crude şi puternice rostogolindu-se
ca un corp pe asfalt
respiraţia mi-a rămas imprimată
pe şinele de fier
din zilele
fără nume
(traducerea în limba română: Ion P. Iacob)
21 Apr 2020
TALI COHEN SHABTAI
Ca o terapeută
A simula rolurile în cugetul meu – la adăpostul unor texte
Nicicând scrise, în privința celei extenuate ce sunt.
Ea se străduiește să-mi preamărească durerea
În lucrările repauzate prematur
Pe rafturile librăriilor
Unde primii sunt burghezii care să profite
De povestea cu zâne apărută în ediția de vineri
A unei reviste de stânga
-Ea cutează să mă înfrumusețeze prin
Cea mai măruntă analogie cu poeții dispăruți
Care au scris cele mai bune comedii
Ale vieții lor
Fecioare tipărite într-un fals orgasm
Deznodându-se
Precum proprii călăi
Dar ea, ea trebuie să fie –avertizată! (Este o poziție statică)
“ O femeie care se rătăcește,
Pierdută
În traducere
N-o să fie nicicând vătămată
de două ori,
oricum, nu în acest scenariu”
-----------------------------------------------------------
din culegerea de poezii „ Protestation”
versiune în limba română Geo Vasile