Daniela Andonovska-Trajkovska (născută în anul 1979, la Bitola, R. Macedonia de Nord) este poetă, scriitoare, critic literar, om de ştiinţă, doctor în ştiinţe pedagogice în domeniul metodologiei şi lucrează ca profesor universitar la Facultatea de Pedagogie, Universitatea Sf. Kliment Ohridski din Bitola. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor Macedoneni, redactor-şef al revistei literare „Rast” şi redactor al revistei „Sovremeni dijalozi”. Autoare a şapte cărţi de poezie, câştigătoarea premiului internaţional „Noside”, Italia (2011), premiul„Krste Čačanski“ pentru nuvele (2019) şi premiul „Karamanov”, în anul 2019, pentru poezie.
ELECTRONIC LOVE
love is on sale in the shop windows of the desires
in the Book of Faces where everyone is taking a selfie
with the duck face of the despair
like pop-up of the melancholic everyday
in the society in which everything can be bought
for only 2.99 euros and everything is on 50 percent discount,
but the soul is what’s really reduced
THE ANGLES IN OUR LIVES
when we will ripe like uncollinear points
in the century’s womb
and when the null angle
will feel its pulse on the wrist
then we will be born by the acute angle
in the world that has no angles
- although we don’t know that yet
and we see zigzag lines in every single thing
we are inventing the theory of evolution
so we could survive in the central angle
of our death
we have been throwing acute angles
for all our lives
from the highest mountain
and then in the Sysiphus’ hands
like balls
we are rolling down to the foot of the mountain
- and then we have all the angles on our side
because all 360 degrees are inside us
but suddenly we become depressive at that exact moment
because of the falling we cannot see the circle
HUMANLIKE VERTEXES
the circle rolled down
stumbled on the bumpy road
and stretched in a triangle
the vertex took the altitude
over its shoulder
and ran forward
all the remaining vertexes
were galloping
to reach themselves
to keep their shape
to prevent losing themselves
in the boundlessness of time
ISOSCELES TRIANGLE
I have bounded the line with two points
and I placed another identical one on the top
and I overlapped them
so I could hide the one under the other
so I could say they are both mine
although they are not
so I could say they are the same
although they are not
so I could say they are flesh
although they are not
I tickled one of the lines
at her belly
and I lifted the navel with my two fingers
She stretched herself like a cottage
in the middle of the forest
Confined the space
On three nails she hung the day
And I entered inside alone
with a roof over my back
With a stone in my bread
SINUS: the story of the fraction bar
1
the words that we don’t tell each other
are hovering above our heads
like empty speech ballons on the top of the fraction bar
over the house without vocal cords
on the side that we never show to the others
although we see in its eyes directly
2
the words that we keep in silence
we want to tell each other all at once
but we are afraid that they will take away from us
what have never been ours
3.
the words that we bury
will speak one day instead of us
and they will turn back to us
and each of us will return in our-own time
to tell the story in unique manner
with our own words and with our own blood
and we wouldn’t be able to get out of the story
on the top of the fraction bar – the story
on the bottom of the fraction bar – ourselves
imprisoned in the triangle of our births
4
one day the story will struck us like a thunder
with our own faces
and will become blind and deaf
we wouldn’t know where we live indeed
in the reality or in its dream
5
one day even the words that carry us under the tongue
will revenge us and they will spit us like pebbles
and they will forget about us
the story will continue to live in some other characters
that will not kill each other making a home for the death
and then we will reinvent ourselves again
hidden in the speech ballons
on the top of the fraction bars and silent triangles
until we learn
that we shouldn’t kill the death
with GMO, frozen eggs and sperm banks
ELECTRONIC COIL
our genes are tadpoles
in the endless sea
in which the codes of time sleep
with electronic coil
we are imprisoning life
but life dies once a month anyway
all in blood and in stomach pain
and we put a nameless tombstone
there
because no one wants to know
where his own life rests
nor that there is no life
because it’s easier for us to not know
that our life has died
we are zombies with illusion of God
in the middle of the madness of zeros and ones
wake up the time in us, oh God,
and let us flow in the river
one more time
before we return home
UNGHIURILE DIN VIEŢILE NOASTRE
când ne maturizăm ca puncte coliniare
în pântecele secolului
când unghiul zero loveşte pulsul mâinii
şi unghiul ascuţit începe să ne nască în lumea
care nu are unghiuri - dar noi nu ştim asta
şi vedem linii rupte în orice
inventăm teoria evoluţiei
ca să putem supravieţui în unghiul central
al morţii noastre
aruncăm colţi ascuţiţi toată viaţa
de pe muntele cel mai înalt
iar apoi din mâinile lui Sisif
ca bilele
ne rostogolim până la poalele muntelui
- atunci toate unghiurile sunt de partea noastră
pentru că toate cele 360 de grade sunt în interiorul nostru
şi devenim trişti exact în acel moment
când din cauza căderii nu putem vedea cercul
IUBIREA ELECTRONICĂ
dragostea este de vânzare în vitrinele magazinului de fiţe
din Cartea Feţelor în care toată lumea îşi face un selfie
cu faţa de raţă a deznădejdii
precum pop-up-ul cotidianului melancolic
într-o societate în care totul poate fi cumpărat
pentru doar 2,99 Euro şi totul este la reducere de 50 la sută,
dar numai sufletul este cu adevărat redus
BOBINA ELECTRONICĂ
genele noastre sunt mormoloci
în marea nesfârşită
în care codurile timpului dorm
cu o bobina electronică
contemplăm viaţa
dar viaţa oricum moare o dată pe lună
totul în sânge şi dureri de stomac
şi am pus o piatră de mormânt fără nume
acolo
pentru că nimeni nu vrea să ştie
unde se odihneşte propria sa viaţă
nici că nu există viaţă
pentru că ne este mai uşor să nu ştim
că viaţa noastră a murit
suntem zombi cu iluzia lui Dumnezeu
pe fondul nebuniei unităţilor şi nulităţilor
trezeşte timpul din noi, Dumnezeule
şi să ne purificăm în fluviu încă o dată
înainte de a ne întoarce acasă
VORTEXURI UMANE
cercul s-a rostogolit la vale
s-a împiedicat pe drumul bolovănos
şi s-a prbuşit într-un triunghi
vortexul a luat înălţime
privind peste umăr
şi a alergat înainte
toate volutele rămase
galopau
să ajungă la ele însele
pentru a-şi păstra forma
pentru a nu se pierde
în infinit
CUVINTE SFÂŞIATE
Am scuturat firimiturile de pe foaie
şi nu am observat că i-au zburat şi cuvintele
....
şi mai târziu când gândul mi-a rămas
ca un nod în gât
în durerile muncii şi pe cerul închis
am văzut vrăbii cu burţile pline
şi ciocurile agăţate de vis
cu pui de somn pe o linie
pe care cerul şi pământul cuminte
se uneau într-un număr infinit de cuvinte
RESPIRAŢIE CAPTIVĂ
cu picăturile din timpul ploii
şi o pungă cu ceai de muşeţel
am spălat toată durerea
din dreptul inimii
pe acea stradă
cu conifere crude şi puternice rostogolindu-se
ca un corp pe asfalt
respiraţia mi-a rămas imprimată
pe şinele de fier
din zilele
fără nume
(traducerea în limba română: Ion P. Iacob)
