13 Aug 2014

Daniela Şontică



LOT

A crezut că
fără regrete
mă lasă
în câmpia bătută de vânt,
statuie
luminată de îngerii cu săbii lungi,
păzitori de sare.
Şi a plecat
purtând
o vină
care avea să-i strângă
în menghină
dimineţile,
scriindu-i
cu fier înroşit
pe fiecare bătaie de inimă
numele meu.

No comments: